Anul de grație 2022. 13 ianuarie. Ajunul Anului Nou pe stil vechi. Drăgușeni.

Știam că tradițiile și obiceiurile de An Nou s-au transmis din generație în generație, unele s-au mai pierdut, altele au fost readaptate. Știu despre multe jocuri ale caprei sau pe cele ale urșilor transmise din tată-n fiu, însă îmi doream să văd un joc autentic și altfel.

Văzusem niște urători faini în urmă cu doi ani la Festivalul de Datini și Obiceiuri de la Drăgușeni – Suceava, acolo unde ortodocșii pe stil vechi din 3-4 județe învecinate se adună an de an (mai puțin în anul pandemic 2021). Mi-au plăcut, era altceva și mi-am dorit mult ca, cu prima ocazie, să pot documenta prin fotografii emoția pe care o trăiesc membrii trupei de dis-de-dimineață și până la ieșirea lor, în aplauze, de pe scena festivalului.

Și am reușit. Eu consider ăsta un document ce, peste ani, va fi o amintire puternică pentru noi toți. De ce? E simplu, dar totodată trist: obiceiul pare a se pierde, deși el dăinuie din moși strămoși (am văzut și fotografiat haine moștenite de la străbunici) și e posibil ca în viitorul nu foarte îndepărtat să se stingă.

Am reușit, cu ajutorul prietenului Ionuț, sufletul acestei trupe, să descopăr ceea ce nu mi-aș fi dorit: sunt din ce în ce mai puțini tineri atrași de acest obicei, mulți fiind plecați din țară, iar alții sunt neinteresați pur și simplu. Îmi doresc însă ca cei care au rămas să ducă mai departe acest obicei minunat.

Document de pus la suflet: