Pe astfel de vremuri, când Suceava s-a transformat deodată într-un balans deloc fericit al lacrimilor unor oameni care pășesc spre necunoscut și incertitudine, un concert 3Sud-Est se vrea un semn de normalitate după care tânjim, cu toții, de mai bine de 2 ani…
Teatrul “Matei Vișniec”, micuț și cochet, e decorul potrivit întoarcerii, prin muzică, într-un timp “de prin liceu”, când “umblam teleleu/departe de casă fără un leu în buzunar/ ce viață frumoasă!”.
Suntem patru persoane: două doamne care-și amintesc fragmente întregi din discografia care a umplut inimile unor veri lungi, din liceu, și doi domni serioși, puțin nehotărâți dacă să se bucure pe deplin de un astfel de moment. Dacă tot am ajuns destul de repede în sală, păcat ar fi să nu prindem niște locuri în față. Rândul 2, lângă boxe. Mi-a spus mie cineva:” Dacă vrei să nu mai auzi pe nimeni o săptămână, așează-te lângă boxe”. Zâmbesc în colțul gurii, mă fac că nu observ dimensiunea boxelor și mă gândesc că n-ar strica să rămân o săptămână pe modul: “Rochie albăă, sangria-n pahar,/ Gura ta dulce ispita mi-e iar… 😀”
Lângă mine se așază un domn foarte serios (discută la telefon, înainte de începerea spectacolului, despre aceeași problemă care ne dă fiori pe șira spinării: războiul) și soția dumnealui, care așteaptă să se deconecteze de la probleme zilnice și să se conecteze la muzica care stă să înceapă.
Spectacolul începe.După 25 de ani, 3 Sud Est, așa cum ni-i reamintim: profesioniști, dinamici, autoironici, șotioși, conectați. Nici bine nu încep concertul că, din primul rând, un tip scoate steagul Italiei, pe care scrie Vicenza. Problema se lămurește repede, în microfon: “Am venit de la Vicenza special pentru concertul vostru!” Fac ochii mari. Mă gândesc că-i doar o glumă. Nicicum… Omul știe pe de rost versurile, cântă fiecare melodie: “Wow!!!!! E mică lumea! Sau e mare muzica!!!!”
Muzica e ritmată, așa cum e stilul 3 Sud Est. Îmi trece prin minte că aș putea să mă ridic să dansez, dar parcă n-aș vrea să fiu prima. Doamna de lângă mine se ridică și începe să danseze și să aplaude: “Stai, dragă, jos! Nu văd cei din spate!” –îi spune soțul. Doamna nu aude!!!!
“Ce bine!” –îmi spun eu. Sărim și eu și Andreea, de lângă mine, în picioare, la dans! “Prietenia, piatră rară,/ Ori o găsești, ori pierzi o comoară!!!!” Ne uităm una la alta: râdem, cântâm, suntem înapoi în liceu, “plin de amintiri și plin de povești de trenul spre Costinești/ Când ne distram mai știi/ La chef prin sufragerii…”
În sală, un grup de admiratoare poartă cămăși la fel, cu cravată.
Viorel, de pe scenă: “Dragele mele, de la ce şcoală sunteti? La ce oră ați chiulit?!”
Ele, în cor, cu dorul și veselia unor ani care nu vor dispărea niciodată : “Suntem de la o școală… specială!!” 😀
Cântăm. Râdem. Retrăim. Refacem clipe. Amintiri revin clișeic. Ne reamintim versurile. Ne reamintim iubirile: “De-ar vorbi inima,/ Mai mult cred c-ar ofta/ Un ocean de secrete/ Pe noi ar cădea…”
Domnul mult prea serios de lângă mine se ridică și el în picioare: “Îmi dați voie să trec?! Merg la baie…dar nu vă mai deranjez! Rămân acolo!” 😀Who cares?! 😏 Domnii noștri nu merg la baie. Rămân în rândul doi, susținând cu privirile veselia noastră contagioasă.
Spectacolul se termină. Versurile ultimei melodii ne dau speranțe:” Tot ce-i mai bun, vine de-acum!/ La fel de frumosi, la fel de nebuni!!!”
Dacă vă e dor de un concert 3Sud Est puteți să vă bucurați de atmosfera unui asemenea spectacol astă seară la Botoșani (GRAND IRISH PUB), la Humor pe 19.03.2022 ( club VENTE) și la Piatra Neamț (club TEQUILA BOWLING) pe 20.03.2022. Turneul ”Nostalgia” va continua și cu alte orașe ale țării.
text: DANA ANTON
